Editorial: Peste Tecuci s-a abătut ţuchelismul („E vremea holerei”)

Gh. Lazar, Eduard Finkelstain si Daniel Tuchel

Din postura de ziarist am cunoscut îndeaproape toţi primarii aleşi ai Tecuciului de după ’89: Gheorghe Lazăr, Eduard Finkelstain şi Daniel Ţuchel, toţi, fără excepţie, fiind puşi parcă să ducă la îndeplinire un blestem greu, aruncat (cine ştie când şi de către cine) asupra cetăţii noastre.

Primul, Gh. Lazăr, a blocat dezvoltarea oraşului timp de 12 ani (1992-2004), cele trei mandate ale sale nefiind altceva decât o prelungire hidoasă şi tăioasă a comunismului înfiptă până la prăsele în destinele urbei. Cu atât mai grav l-a reprezentat faptul că zbaterea incompetentă şi haotică a ciobanului comunistoid şi ramolit era considerată de către acesta un fel de vals elegant cerut şi apreciat de noua eră la care trebuia să se alinieze, numită democraţie.

Eduard Finkelstain (2004-2012) a reuşit în opt ani să strâgă lângă el toţi linguşitorii vremii, înclinaţia sa spre leneveală fiind narcotizată de pelteaua dulceagă a măgulirii, plasată în preajma sa zilnic, intenţionat, de către ipocriţii care se dădeau drept „colegi de echipă”.

Adevărata belea pe capul oraşului a venit însă în 2012, odată cu  parvenirea lui Ţuchel Gerhardt Daniel în funcţia de vistiernic-şef peste agoniseala tecucenilor. Golănaşul de la Ţepu, deghizat în neamţ, contrafăcut şi prefăcut, a reuşit ca în doar trei ani să-şi organize un sistem performant de tip mafiot cu un scop bine definit: jefuirea avuţiei publice. Cu o mentalitate de fiu de preşedinte de CAP (adică, de şmecher, cum îi place să se autodefinească), Ţuchel a construit în oraşul nostru Ferma animalelor politice, bazându-se în special pe analfabeţi loiali din Ţepu şi membri ai liberalismului portocaliu din Tecuci pe care i-a cocoţat ca directori peste cuibarele cu ouă de oraş. Mai exact, derbedeul de la Ţepu a cuplat eficient lăcustele şi rozătoarele flămânde de la ţară cu privaţii faliţi ai oraşului şi cu interlopii de ocazie, toată încrengătura având misiunea să mulgă vaca municipală.

Ca mai apoi, ingredientele acestei ticăloşii, cu bariere electronice montate în Primărie, panouri megalomanice, întreţinerea cultului  personalităţii pe bani publici, filajul de tip securist şi limbajul vulgar asupra opozanţilor, iepuraşi electrici de miliarde, concerte şi paranghelii pestriţe,… toate, au făcut posibilă cristalizarea şi introducerea unui nou termen în vocabularul curent şi comun al tecucenilor: cel de ţuchelism.

Din postura de ziarist am cunoscut îndeaproape formarea şi conotaţiile acestei noţiuni. De aceea, mă voi simţi obligat să folosesc termenul de ţuchelism ca un sinonim aproape perfect al celui de lichelism….. Un fel de boală! De boala grea; ….. dar, care se poate vindeca.